Când te gândești la copilul tău, ce cuvinte îți vin în minte? Mie „dragoste”, „îmbrățișări”, „mândrie”, „bucurie” și încă un cuvânt care, din păcate, vine la pachet: „îngrijorare”…

Deși nu am nevoie niciodată de memento-uri să-mi iubesc copiii, să-mi petrec timp cu ei sau să-mi fac griji, îmi amintesc aceste cuvinte mai puțin intuitive, dar la fel de neprețuite:

Respect

Copiii noștri se nasc gânditori, oameni în adevăratul sens al cuvântului, iar vestea bună este că, odată ce conștientizăm acest lucru, nu va trebui să ne reamintim că merită respectul nostru – ei vor face asta pentru noi. Odată ce ne-am deschis ochii, nu putem să nu observăm cât de conștienți sunt bebelușii noștri de tot ceea ce facem și spunem, împreună cu orice alt detaliu al lumii lor.

Astfel, vom rămâne uimiți de abilitățile naturale ale copiilor noștri de a comunica, de a explora și de a învăța și de cât de repede înțeleg.

Încredere

Încrederea este probabil cuvântul cel mai puternic, cel mai vital instrument parental pentru creșterea copiilor sănătoși, încrezători în sine, de succes, de la naștere până la maturitate.

Recunoaștere

„Recunoașterea” este chiar acolo, cu „încrederea” ca fiind una dintre cele mai neprețuite practici parentale, vitală pentru construirea de relații sănătoase cu oameni de toate vârstele. Ajută la afirmarea de sine într-o relație, pentru că înfățișează cealaltă persoană exact așa cum se află la acel moment. Totuși, este dificil de luat în calcul în momentele tensionate, în care dorința de a calma sau corecta copiii poate fi copleșitoare.

Deși recunoașterea este oarecum similară cu empatizarea, ele nu sunt la fel. Empatia este adesea un salt mult prea mare pentru noi atunci când, de exemplu, copilul nostru are o criză, deoarece un alt copil l-a lovit ușor din spate. Recunoașterea, în sensul „nu ți-a plăcut asta”, poate fi puntea noastră către empatie și este mai rațional și mai puțin emoțional, așa că suntem mai puțin înclinați să exagerăm („o, bietul copil!”), proiectând slăbiciune și adăugând suferință.

Așteaptă

Așteptarea reprezintă secretul ce oferă copiilor oportunități prețioase de a-și clarifica nevoile, de a demonstra competență și de a se dezvolta în felul și în timpul lor.

Totul decurge încet

La fel ca „așteaptă”, „încet” este crucial pentru conectarea cu cei mici, deoarece ritmul lor este net mai lent decât al nostru. Încetinirea ritmului nostru, vorbirea și viețile noastre sunt modul în care vom lăsa copiii noștri să intre, să-i includem și să le dăm putere.

Limite

Probabil crezi că am păstrat cel mai neplăcut subiect pe final, dar nu este asa. Nu percep limitele în mod negativ și nici tu nu trebuie să faci asta. Limitele sunt considerate, de majoritatea oamenilor, ca fiind acele vorbe nesuferite pe care le spun copiilor atunci când aceștia nu se comportă corect, de unde și motivul pentru care unii părinți nu știu să le impună.

Copiii sunt extraordinar de perceptivi. Ei știu că este mai ușor pentru noi să spunem: „Bine, fă ce vrei, stai în continuare cu prietenul tău în timp ce eu mă rog de tine cu mașina pornită”, decât să insistăm „Hai, e timpul să pleci acum” și să îi luăm de mână. Dar cu ce cost?

Uneori poți să cedezi cererilor copilului tău. La altele, nevoile tale pot avea prioritate. Când știi clar ce vrei, comunică-i copilului tău acest lucru. În acest fel, poți evita furia care decurge din sacrificiul de sine.

Când părinții percep limitele în mod pozitiv și apoi învață să le aplice, le ofere încredere și ușurință în comunicare. Astfel, aceștia observă că cei mici reacționează rareori negativ, iar când o fac, este pentru puțin timp. Adesea, spre surprinderea noastră, putem chiar simți aprecierea copilului nostru sub mormăieli. Când reacțiile copiilor noștri sunt puternice și durează mai mult, este de obicei pentru că au creat inconștient (și genial, din punctul meu de vedere) oportunitatea de a elibera unele sentimente intense pe care le-au păstrat, sau sunt obosiți, sau le este prea foame.

Limitele noastre sunt daruri care îi ajută pe copii să se simtă protejați, îngrijiți, împuterniciți. Ele creează pace și ne hrănesc legătura părinte-copil, deoarece ne împiedică să țipăm sau să ne supărăm copiii. Limitele mențin „aerul curat”, astfel încât toți membrii familiei să poată respira mai profund.

❤️