Ema are acum 2 ani și câteva luni și da, încă nu a scăpat de scutec, spre surprinderea multor persoane. Nu a scăpat pentru că n-am forțat lucrurile și nici nu am simțit-o pregătită pentru această etapă.

În primul rând, copiii nu au nevoie de părinți pentru a-i instrui să folosească toaleta. Au nevoie de părinți și îngrijitori adaptați și comunicativi pentru a sprijini și a facilita procesul de învățare de a-și face nevoile la toaletă, un proces care este individual pentru fiecare copil.

Acestea sunt cele trei motive principale pentru care nu recomand antrenamentul la toaletă condus de părinți:

Este inutil
De ce am adăuga învățarea copilului nostru de a face la toaletă la descrierea postului deja supraîncărcată?! De ce să riști durerile de cap, luptele pentru putere și rezistență, frustrările și eșecurile? De ce să fim niște ”tirani” când ne putem relaxa, bucura și mândri de reușita auto-dirijată a copilului nostru?

Este riscant
După cum știm cu toții, copiii mici pare că au o nevoie permanentă de a ni se opune și, dacă noi părinții construim o întreagă dramă în jurul antrenamentului la toaletă, aceștia sunt înclinați să ne respingă încercările, chiar dacă altfel ar fi fost pregătiți să folosească toaleta.

Se pare că cei mici au nevoie de trei tipuri de pregătire pentru a învăța să-și facă nevoile la toaletă:

1. Fizică: intră în joc capacitatea vezicii urinare și intestinului și controlul muscular.
2. Cognitivă: copiii știu când trebuie să elimine urina și fecalele și sunt pe deplin conștienți de ceea ce ar trebui să facă.
3. Emoțională: copiii sunt gata să renunțe la o situație cu care sunt obișnuiți și cu care se simt confortabil (urinând și eliberând fecale într-un scutec ori de câte ori au chef) și, de asemenea, să renunțe, la propriu, la aceste lucruri pe care le percep ca aparținând lor.

Factorul de pregătire emoțională este de obicei ultimul, este cel mai fragil și, de asemenea, cel mai puternic. Copiii sănătoși, sensibili și conștienți pot percepe cu ușurință misiunea în cauză a părinților. Pentru unii, cel mai subtil ghiont către oliță sau lipsa scutecului poate cauza reținerea urinei sau a fecalelor, poate întârzia procesul de învățare cu lunile, îi poate face să se simtă rușinați și poate chiar duce la constipație severă.

Copiii merită să dețină această realizare
Lista realizărilor copiilor noștri nu este atât de extinsă. Ea crește odată cu copilul. Așa că nu văd niciun motiv pentru care nu aș lăsa-o pe Ema să stăpânească această abilitate. Nu există o afirmație mai puternică care să creeze încrederea copiilor, decât „Pot face singur acest lucru” (prin care se satisface o altă nevoie psihologică de bază – competența!).

Procesul de învățare de a face la toaletă are loc în mod natural și ușor atunci când:

Inviți copilul să participe activ la baie, la schimbarea scutecelor și la alte rutine de îngrijire personală din momentul nașterii.

Îi oferi oportunitatea să te vadă că folosești toaleta. Copiii își doresc în mod natural să facă ceea ce fac părinții și frații mai mari.

Nu forțezi și nici nu-ți convingi copilul să folosească olița, însă stabilește niște limite clare de comportament, astfel încât cel mic să nu fie tentat doar să testeze olița. Această zonă sensibilă și complexă de dezvoltare trebuie să rămână liberă și ferită de „luptele pentru putere”.

Îi oferi copilului tău ce are nevoie. Unor copii le plac olițele mici care le permit să ajungă cu picioarele pe podea, în timp ce alții preferă un reductor pentru toaleta obișnuită.

Observi. Devino un observator experimentat. Atunci când copilul tău pare să semnaleze dorința de a elimina (prin atingerea scutecelor, lăsarea pe vine, etc.), întreabă-l dacă ar dori cu adevărat să folosească olița. Acceptă cu calm un „nu” ca răspuns.

Îi oferi posibilitatea de a alege între scutec sau lenjerie de corp atunci când alte semne de pregătire pentru învățare la toaletă au fost observate, însă acceptă întotdeauna pe deplin alegerea lor de a rămâne în scutec.

Încredere, încredere, încredere. Pentru ca cei mici să învețe să folosească toaleta este nevoie de timp. În loc să le oferim recompense, mai bine îi lăsăm să învețe singuri. Ai încredere că o vor face când vor fi pregătiți. Respectul se bazează pe încredere.